HOME PRODUSE COMUNICARE NOUTĂŢI DESPRE NOI CONTACT

CANAPELE/FOTOLII SCAUNE/MESE LEMN MASIV CORPURI DE ILUMINAT MĂSUŢE ŞI ACCESORII PATURI OUTLET HORECA MAROCHINĂRIE

Fişa Tehnică ...

Preţurile

Produs	Stofa CLASSIC	Stofa AMBIENTE	Stofa ELEGANCE	Stofa EASY WATER CLEAN
A	100	120	130	140
B	100	120	130	140
C	100	120	130	140
D	100	120	130	140
E	100	120	130	140
F	100	120	130	140
G	100	120	130	140
H	100	120	130	140
I	100	120	130	140
J	100	120	130	140
K	100	120	130	140

3d

Era odată un oraş de basm, locuit de prichindei. Li se spunea prichindei pentru că erau mici, mici de tot.

Oricare dintre ei nu era mai înalt decât un castravete, şi nici acela prea mare. Însă oraşul lor era tare frumos. Pe lângă fiecare casă creşteau sumedenie de flori: margarete, romaniţe, păpădii. Până şi străzile la ei aveau nume de flori: strada Campanulelor, aleea Romaniţelor, bulevardul Albăstrelelor. Iar oraşul se numea chiar Oraşul Florilor. Şi era aşezat pe malul unui pârâu. Prichindeii îi ziceau apei acesteia Pârâul Castraveţilor pentru că pe malul lui creşteau foarte mulţi castraveţi.

Pe celălalt mal al pârâului se întindea pădurea. Prichindeii îşi făceau bărcuţe din coajă de mesteacăn, treceau pârâul şi se afundau în pădure după fructe, după ciuperci sau după alune. Micuţi cum erau, le venea greu să culeagă poamele sălbatice, şi când era vorba de alune, trebuiau să se caţăre pe trunchiurile înalte, ducând cu ei un fierăstrău. Asta pentru că nici unul dintre prichindei n-ar fi putut rupe o alună numai cu mâinile goale — ele trebuiau desprinse cu ajutorul fierăstrăului. Şi ciupercile le retezau tot cu fierăstrăul. Tăiau de jos ciuperca, lângă rădăcină, după aceea o fierăstruiau în părţi mai mici, apoi o cărau acasă bucată cu bucată.